Carii dentare - Tratament pentru dinti cariati

Caria dentară reprezintă una dintre cele mai frecvente afecțiuni cronice ale cavității orale, întâlnită la toate categoriile de vârstă, cu o incidență globală care continuă să crească, în ciuda progreselor în domeniul profilaxiei și al tratamentelor stomatologice. Procesul de apariție a cariilor afectează dinții printr-un mecanism biologic complex ce implică acțiunea bacteriilor, prezența carbohidraților și dezechilibrul între demineralizare și remineralizare. Evoluția cariei este influențată de numeroși factori, de la igiena orală deficitară, dieta bogată în zaharuri și lipsa fluorizării, până la particularitățile morfologice ale dinților și caracteristicile individuale ale compoziției salivare.

Ce sunt cariile dentare?

Caria dentară reprezintă o afecțiune a țesuturilor dentare, de natură infecțioasă, cu caracter progresiv, care afectează structurile dure ale dintelui: smalțul, dentina și, în forme avansate, cementul radicular. Cariile se dezvoltă ca urmare a dezvoltării bacteriilor care trăiesc în cavitatea bucală și care descompun resturile alimentare rămase după masă, producând niște acizi. Acizii scad pH-ul din gură, iar atunci când scăderea se apropie de pragul de 5.5 smalțul dinților începe să fie afectat. Din acest punct caria poate evolua dacă nu este tratată corespunzător, afectând interiorul dintelui, ajungând la pulpă și nerv, caz în care începe să apară și durerea. Este important să te prezinți la controalele stomatologice anuale, pentru a ține din scurt evoluția unor carii incipiente. 

De ce apar cariile dentare - Principalele cauze 

Instalarea cariei dentare presupune un cumul de factori, de la aspecte biologice la factori comportamentali și de mediu. Principalele cauze ale cariilor dentare includ:

- microflora orală - bacteriile care trăiesc în cavitatea bucală implicate în scăderea pH-ului local și în producerea de acizi organici;

- consumul frecvent de zaharuri și carbohidrați (cum ar fi gustările dulci dintre mese)

- igiena orală deficitară;

- fluxul salivar redus sau modificat calitativ;

- structura dentară slab mineralizată;

- frecvența și consistența meselor (gustările dulci frecvente între mese contribuie semnificativ la dezvoltarea cariei);

- factori socio-economici: acces redus la servicii stomatologice, nivel scăzut de educație sanitară, dietă dezechilibrată;

- predispoziții genetice privind compoziția salivară, structura smalțului și tiparul eruptiv dentar.

Simptome ale cariilor dentare

Manifestările cariei dentare depind de profunzimea leziunii și de gradul de afectare a țesuturilor dure. În stadiile incipiente, simptomatologia poate fi absentă sau minimă, în timp ce în formele avansate apar dureri spontane și complicații septice. Simptomele frecvente includ:

- modificări de culoare la nivelul smalțului;

- sensibilitate dentară la stimuli termici (rece, cald) sau osmotici (dulce, acru);

- durere intermitentă sau continuă, localizată sau iradiată, apărută la masticație sau spontan;

- halitoză (miros urât provenit din cavitatea bucală) persistentă, generată de acumularea de resturi alimentare și activitate bacteriană anaerobă în cavitatea carioasă;

- edem gingival sau parodontal localizat;

- fistulă cu supurație.

Tipuri de carii dentare în funcție de localizare 

Cariile dentare pot apărea în diferite zone ale cavității bucale, dar și în anumite zone ale dinților, aceste particularități permițând înțelegerea modului în care leziunile afectează structurile dentare în funcție de zona anatomică implicată. Fiecare tip de localizare prezintă caracteristici clinice și evolutive particulare, care determină o abordare de tratament potrivită.

Carii coronare sau carii pe suprafața de contact (ocluzale, interdentare, de colet)

Cariile coronare afectează porțiunea vizibilă a dintelui, mai exact coroana, cea pe care o putem vedea și îngriji cu ușurință.. Cariile coronare sau cariile pe suprafața de contact sunt cele mai frecvente și se împart, în funcție de zona specifică, în carii ocluzale, interdentare și de colet. Caria ocluzală apare pe suprafața de contact a molarilor și premolarilor, în șanțurile și adânciturile dinților care favorizează apariția plăcii bacteriene. Caria interdentară se dezvoltă între dinți, în punctele de contact adiacente, acolo unde accesul periuței dentare este limitat. Caria de colet apare în zona de joncțiune smalț-cement, adică în zona unde smalțul întâlnește rădăcina și unde din nou placa bacteriană poate apărea cu ușurință. 

Carii radiculare

Cariile radiculare afectează suprafața rădăcinii dinților și sunt întâlnite în special la pacienții vârstnici, cu retracție gingivală (retragerea gingiilor) și expunere a cementului radicular. Cementul, nu are aceeași rezistență ca smalțul și din acest motiv este extrem de vulnerabil la acidul general de descompunerea resturilor de mâncare ca urmare a acțiunii bacteriilor din gură. Sub acest strat se află dentina, care poate permite bacteriilor să ajungă la nervul dintelui. Cauzele care conduc la apariția cariilor radiculare sunt: gura uscată, igiena orală deficitară, proteze dentare nepotrivite și dieta bogată în zaharuri. 

Carii pe suprafețele laterale ale dintelui 

Cariile care apar pe părțile laterale ale dinților, cum ar fi spre exemplu zona spre obraz sau spre palat, sunt datorate fie perierii greșite, fie folosirii unor produse nepotrivite de îngrijire. Deși zona este mai accesibilă perierii, dacă periuța este prea dură sau pasta prea abrazivă, aceste lucruri pot conduce către accentuarea unor carii incipiente. Periajul trebuie să se facă în mod corect în acest zone, având grijă ca acesta să nu fie prea agresiv. 

Carii secundare

Caria secundară apare în jurul plombelor deja existente, fie din cauza modificărilor structurale apărute în timp, fie din cauză că plomba nu este una potrivită. Acest tip de carie poate conduce deteriorarea plombelor, dar și la evoluția continuă a cariei pe un dinte restaurat.  

Tipuri de carii dentare în funcție de stadiu

Cariile mai pot fi clasificate și în funcție de gravitatea situației, mai exact de cât de adâncă este în structura dintelui. În mod uzual, clasificarea include trei stadii: superficial, mediu și profund. Delimitarea între o carie superficială, medie sau profundă are relevanță clinică, întrucât definește atât severitatea procesului patologic, cât și tipul de intervenție necesară.

Carii dentare superficiale

Cariile dentare superficiale sunt limitate la stratul de smalț și reprezintă forma incipientă a cariei dentare. În această etapă vorbim doar despre pierderea substanței minerale din smalț, dar nu este vizibilă caria sub formă de cavitate, ci doar sub formă de pete albe-opace, netede la atingere. În acest stadiu, nu există invazie bacteriană profundă și nu apar simptome perceptibile, motiv pentru care diagnosticul se stabilește frecvent în cadrul consultului stomatologic de rutină.

Carii dentare medii

Caria medie implică atât smalțul, cât și dentina externă, cu afectare structurală vizibilă și posibilă sensibilitate la stimuli externi. Mai exact, îți poți da seama că ai o carie atunci când apare sensibilitate la dulce sau rece, sau chiar la apăsarea dintelui. Din cauză că bacteriile ajung la dentină, nervul devine iritat, iar de aici apare și senzația de durere. 

Carii dentare profunde

Cariile dentare profunde afectează dentina internă, apropiindu-se de camera pulpară, ceea ce crește riscul de afectare ireversibilă a pulpei. În acest stadiu, bacteriile pot determina o inflamație pulpară acută,  care se manifestă clinic prin durere intensă, cu pulsații, care apare în special noaptea. .

Dinți cariați la copii

Cariile dentare la copii se dezvoltă într-un ritm accelerat din cauza caracteristicilor dinților temporari. Riscul crește semnificativ în prezența factorilor favorizanți, precum alimentația bogată în zaharuri, igiena orală inadecvată, lipsa controalelor stomatologice periodice și transmiterea bacteriilor prin ustensile contaminate. Cele mai frecvente forme de carie la copii includ caria de biberon, caria rampantă și leziunile interproximale la molarii temporari.

Etapele de dezvoltare ale unei carii dentare

Caria dentară evoluează în mod predictibil, parcurgând o succesiune de etape care reflectă progresia de la smalț spre țesuturile profunde ale dintelui. Identificarea momentului exact în care leziunea poate fi oprită sau inversată este foarte important pentru conservarea dinților  și prevenirea complicațiilor. Stadiile de evoluție includ: demineralizarea smalțului, caria incipientă (cu apariția cavității), caria medie (bacteriile afectează dentina), afectarea pulpei și, în final, abcesul dentar. Ritmul de evoluție variază în funcție tipul și frecvența alimentației, de compoziția salivară, de igiena orală, de densitatea smalțului și prezența fluorului.

Demineralizarea smalțului

Demineralizarea reprezintă debutul procesului de apariție a cariei, caracterizat prin pierderea mineralelor din smalț și prin scăderea pH-ului gurii ca urmare a descompunerii de către bacterii a resturilor alimentare. Ca urmare, pe dinți încep să apară pete albe opace cu margini difuze, semn că acolo există o carie care necesită tratament. 

Caria incipientă 

Stadiul incipient al cariei se caracterizează prin apariția unei cavități minime, limitată la smalț sau atingând superficial dentina. Smalțul devine fragil, se fracturează sub presiunea masticației, iar bacteriile pătrund în stratul dentinar, unde propagarea este accelerată de porozitatea crescută a dintelui (ca urmare a pierderii smalțului și mineralelor). Deși simptomele sunt rare sau absente, unii pacienți pot acuza sensibilitate la dulce sau la rece.

Caria medie 

Atunci când caria ajunge la dentină, însă nu și la camera pulpară, vorbim despre o carie medie. Inflamația apărută ca urmare a acestui proces produce durere și iritarea nervului dentar. 

Deteriorarea pulpei dentare 

Odată cu atingerea camerei pulpare, bacteriile induc inflamația acută sau cronică. Vasele de sânge se dilată, iar sistemul imunitar începe să lupte cu inflamația. Durerea devine intensă, pulsatilă, adesea nocturnă și se poate asocia cu sensibilitate crescută la rece sau dulce. 

Abcesul dentar 

Ultima etapă a cariei netratate constă în formarea unui abces dentar, adică a unui săculeț de puroi în jurul rădăcinii dintelui. Netratată, infecția se poate extinde și la țesuturi și os dentar, sau chiar în tot corpul. Simptomele unui abces dentar pot include febră, durere și ganglioni măriți, ca urmare a încercării sistemului imunitar de a lupta cu infecția.

Cum recunoști o carie în stadiu incipient?

Identificarea precoce a cariei dentare reprezintă un obiectiv important în medicina dentară, deoarece permite aplicarea de tratamente minim invazive și menținerea vitalității dentare. În stadiul incipient, leziunea este limitată la stratul de smalț, fără afectare dentinară și fără prezența unei cavități detectabile la palpare. Semnele clinice sunt discrete, dar caracteristice. Cel mai frecvent, apare o zonă albă opacă, netedă la atingere, cu aspect mat, localizată în special pe suprafețele ocluzale ale molarilor sau în zonele interdentare.

Când trebuie să mergi la medic? 

Consultația stomatologică devine necesară în momentul în care apar semne ce pot indica debutul sau progresia unei carii dentare. Prezența unor pete pigmentate, modificări de culoare la nivelul suprafeței dentare, sensibilitate la rece, dulce sau presiune, durerea spontană ori la masticație, sunt indicii care justifică controlul stomatologic imediat.

Tratament pentru carii dentare  

Tratamentul cariei dentare se stabilește în funcție de localizarea cariei, profunzimea sa și gradul de afectare a dintelui. În stadiile incipiente, aplicarea de fluor poate opri dezvoltarea cariei. În stadiile medii, se recomandă obturația cu materiale compozite. Leziunile profunde necesită deseori tratament endodontic, iar în caz de distrucție coronară severă, se recomandă restaurare protetică sau odontoterapie restaurativă. În situații terminale, extracția dentară devine inevitabilă.

Plomba dentară

Obturarea dentară cu plombe este indicată în stadiul în care dintele prezintă cavități (găuri), atunci când se produce distrugerea structurii smalțului, cu formarea unui gol vizibil  și palpabil clinic. Plombarea presupune îndepărtarea țesutului cariat și restaurarea coroanei dentare cu materiale compozite fotopolimerizabile sau ionomere. Aplicarea se realizează stratificat, cu adezivi biocompatibili, pentru a asigura etanșeitatea cavității și prevenirea recurenței apariției cariei. 

Coroana dentară

Atunci când dintele este foarte deteriorat, iar coroana nu mai poate fi salvată, refacerea dintelui este posibilă prin aplicarea unei coroane dentare. De obicei, coroana se recomandă atunci când s-a pierdut mai mult de jumătate din partea vizibilă a dintelui, situație care apare adesea în cazurile cu carii adânci, plombe care nu mai țin sau fracturi ale dintelui.

Tratament de canal 

Tratamentul de canal reprezintă procedura prin care se elimină țesutul pulpar infectat sau necrozat din interiorul dintelui, urmată de decontaminarea, modelarea și obturarea canalelor radiculare. Indicația de efectuare a tratamentului de canal apare în contextul cariilor profunde, în care invazia bacteriană ajunge la camera pulpară și determină o inflamație ireversibilă sau deteriorarea țesuturilor.

Fluorizarea dinților 

Fluorizarea profesională, la fel ca detartrajul, reprezintă o metodă eficientă de întărire a smalțului și implicit de prevenire a cariei. În timpul fluorizării se utilizează geluri sau lacuri fluorurate cu concentrații ridicate, aplicate periodic, mai ales în cazul pacienților cu risc carios crescut. Fluorul contribuie la formarea de fluoroapatită, cu solubilitate redusă la acizi. 

Extracție dentară 

Extracția dentară se impune atunci când dintele prezintă distrucție severă, mobilitate crescută sau o infecție ce nu poate fi controlată. Intervenția este realizată sub anestezie locală, iar ulterior zona poate fi restaurată prin implant sau cu o punte protetică. 

Cât costă tratamentul pentru carii dentare?

Costurile tratamentului variază în funcție de complexitatea leziunii, materialele utilizate, necesitatea tratamentului endodontic și soluțiile protetice alese. O carie superficială se tratează cu costuri reduse, în timp ce tratamentele endodontice complexe sau restaurările protetice presupun investiții mai mari.

Tratament carii dentare - Preț 

Sursa foto: Freepik

Bibliografie:

https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/cavities/symptoms-causes/syc-20352892

https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/10946-cavities

https://medlineplus.gov/ency/article/001055.htm

https://www.cdc.gov/oral-health/about/cavities-tooth-decay.html

https://www.nhs.uk/conditions/tooth-decay

https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/cavities/diagnosis-treatment/drc-20352898

https://www.mchoralhealth.org/dental-sealant/3-tooth-selection/3-2.php

https://ameldental.com/en/dental-caries-types-causes-and-approaches-to-treatment

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK597361

https://www.researchgate.net/figure/Types-of-dental-caries-according-to-location-Type-A-caries-or-a-filling-on-the-crown_fig1_351300367

https://www.nidcr.nih.gov/health-info/tooth-decay/more-info/tooth-decay-process

Întrebări frecvente despre cariile dentare